marți, octombrie 05, 2010

Cine decide...

Imi aduc aminte cand am discutat prima data cu mama mea despre un baiat... de cand a auzit dupa cine eram eu innebunita a incercat sa ma convinga ca nu este alegerea cea mai buna pentru mine, ca nu este asa cum mi-l imaginez eu si ca merit ceva mult mai bun... bineinteles ca am plans neincetat timp de cateva zile, dar acum imi dau seama ca avea dreptate...eu aveam 12 ani si el 20... o mica diferenta :) si nu era singura

Anii au trecut, din pacate nu am mai putut discuta cu mama despre "marile" mele iubiri, dar stiu ca intotdeauna s-a gasit cineva sa-mi spuna ca "nu, nu este pentru tine, nu, nu este bun, nu este ortodox, nu este roman, nu este inalt, este prea scund, este cam inchis la culoare"...sau au existat si cazuri in care mi s-a spus ca "nu sunt suficient de buna pentru baiatul lor, ca nu am calitatile necesare, ca nu sunt suficient de inalta sau slaba sau suficient de desteapta, ca nu sunt blonda" si lista poate continua... Oare cine decide daca partenerul de langa noi este sau nu este suficient de bun pentru noi? Cine decide daca se ridica sau nu la inaltimea asteptarilor? Parintii, prietenii, lumea din jurul nostru sau noi? Oare are cineva dreptul sa spuna ca cel pe care il iubim este sau nu este "THE ONE"?

Azi stateam de vorba cu o prietena si imi spunea ca tatal ei nu este de acord cu iubitul ei... eu i-am spus ca nu conteaza...important este daca se iubesc si daca se inteleg. Oare asa este? Oare chiar nu conteaza ce spun cei din jurul nostru despre partenerul de viata? Poti sa iesi in oras cu iubitul si cu gasca daca cineva din gasca nu-l place? Poti sa mai asisti la intalnirile de familie daca familia intreaga nu-l suporta?

Eu cred ca parerile celor din jurul tau nu sunt importante atata timp cat nu te afecteaza pe tine, atatat timp cat tu nu crezi ca au dreptate, atata timp cat esti convinsa ca esti alaturi de barbatul potrivit. Cu cine stai zi si noapte? Langa cine te trezesti dimineata? Cu cine faci dragoste? Pentru cine calci si pentru cine gatesti? Cu cine vrei sa-ti intemeiezi o familie? Cu parintii, cu prietenii sau cu iubitul tau?

Acum cativa ani familia mea a organizat o petrecere atunci cand m-am despartit... timp de ani de zile nu m-a interesat pararea lor, mi-am trait dragostea, eram convinsa ca fac cele mai bune alageri, ca ei sunt cei rai, ca ei nu ma inteleg, ca nu au idee ce inseamna dragostea adevarata... intr-un final s-a dovedit ca aveau dreptate, dar... probabil ca asta a fost norocul lor....sau ghinionul meu...

In ciuda tuturor acestor lucruri cred ca cel care decide si cel care are SINGURUL cuvant de spun in ceea ce priveste relatia si persoana iubita esti TU... nimeni nu are dreptul, nu trebuie si nu poate sa decida in locul tau... nu atunci cand vine vorba de persoana alaturi de care ai vrea sa-ti petreci toata viata...

luni, octombrie 04, 2010

Dorinte...spuse...ascunse...

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi are mii si mii de dorinte... unele le spunem cu voce tare, altele raman pentru totdeauna undeva acolo, ascunse in sufletele noastre... Oare de ce ne este atat de greu sa ne exprimam adevaratele dorinte? Ne este frica de ce vor spune cei din jurul  nostru? Ne este frica ca sunt supra-realiste? Ne temem ca odata spuse nu vor mai deveni niciodata realitate?

Care este cea mai mare dorinta a ta? Si aici nu ma refer la acele dorinte... hai sa le spunem "comune"... nu vreau sa aud de: casa, bani, masina sau o calatorie in jurul lumii. Nu... aici ma refer la cea mai mare dorinta a ta... oricat ar fi de fantasmagorica, oricat ar fi de neobisnuita, oricat ar fi de ciudata...

Ai stat vreodata sa te gandesti ce ti-ai dori cel mai mult pe lumea asta? Ai stat vreodata sa te gandesti ce este cel mai important pentru tine pe lumea asta?

Eu... poate parea naiv, dar acum cateva zile am stat... m-am gandit si mi-am dat seama ce-mi doresc cu adevarat... nu sunt lucruri marete, nu sunt lucruri ciudate sau greu de realizat... mie mi se par lucruri banale, extrem de simple, dar atat de greu de gasit in ziua de azi...

Oare ce putem face noi ca sa ajutam aceste dorinte sa devina realitate? Cum putem forta natura ca noi sa fim multumiti cu adevarat? Oare mai suntem atat de naivi incat sa credem ca ne punem dorinta, suflam si hopa dorinta se indeplineste?