De ce ma trezesc?

Fie ca este ora 5, 6, 7...11...la un moment dat din zi deschid ochisorii si ma trezesc. Daca a sunat ceasul incep sa injur si sa apas necontenit pe butonul de "snooze", poate poate tace si nu mai suna si eu pot sa-mi reiau somnul. Daca este weekend sau sunt libera, ma intorc pe partea cealalta si sper ca Mos Ene sa mai vina o data pe la gene si sa adorm la loc. Daca cu o seara inainte am iesit in oras si am si baut 1 pahar de bere abia pot sa-mi tin ochii deschisi de la durerea de cap pe care o am. Daca sunt binedispuna, ma dau repede repede jos din pat si ma pregatesc de o noua zi.

Zilele se succed, starile se schimba sau raman aceleasi de la o zi la alta, dar, indiferent de zi si stare imi revine aceasi intrebare obsesiva in minte: "de ce ma trezesc? pentru ce ma trezesc?" Ca sa ma duc la munca, ca sa fac bani, ca sa traiesc viata asta pe care am primit-o in dar de la Dumnezeu, ca sa ma vad cu "prietenii", ca sa plang, ca sa rad, ca sa ce???

De ce ma trezesc in fiecare dimineata? Pentru cine sau pentru ce? Pentru mine si pentru persoanele pe care le iubesc si carora as vrea sa cred ca le fac viata mai frumoasa daca ma vad? Pentru viitorul meu? Care viitor? Totul se poate darama in cateva secunde, acel viitor pentru care m-as trezi ar putea sa nu mai existe. Pentru a trai clipa? Si daca clipa aceasta imi aduce numai tristete, nemultumire, lacrimi?

Inca nu am gasit raspuns la nici una dintre intrebarile de mai sus..oare le voi gasi intr-o zi?

Distanta...

Se spune ca ochii care nu se vad se uita...a fost o perioada in care nu am fost de acord cu aceasta afirmatie, dar acum tind sa cred ca este perfect adevarata si nu numai atat si ochii care se vad se uita...se pot uita de la o zi la alta, dar de a o saptamana/luna la alta...


Acum cativa ani de zile...de fapt sunt chiar ani buni...am avut o relatie la distanta, mi s-a parut minunata, eram indragostita si distanta nu facea decat sa creasca dragostea din sufletul meu, iar momentele petrecute impreuna cu persoana iubita erau de fiecare data cele mai frumoase si traite la intensitate maxima... acum... nu mai cred in asa ceva

Acum cativa ani de zile credeam orbeste intr-o prietenie, in doua, sau chiar mai multe...acum...nu mai cred in nimic si in nimeni. Distanta atat fizica cat si psihica pune incet incet stapanire pe noi, pe relatia noastra, pe prietenia noastra, pe sentimentele noastre... Si acum nu ma refer la cineva anume, sau poate nu ma refer la o singura persoana ci la mai multe... dar este trist sa vad ca totul a fost doar o aparenta, ca lumea isi aduce aminte din pozele de pe Facebook ca au existat momente frumoase si de bucurie si ca la un moment dat, ca sa vezi ce chestie, chiar credeam ca suntem prieteni...este trist sa vad cum lumea iti cere sa renunti la diverse lucrui pentru ca suntem prieteni, dar nu stiu, la randul lor sa dea inapoi absolut nimic, nici macar o sustinere morala...este trist sa vad ca totul a ajuns sa se rezume la bani, la cat costa un mesaj, un telefon...dar oare un zambet sau o imbratisare cat costa?

Distanta dintre noi se adanceste pe zi ce trece si este din ce in ce mai dureroasa, dar la un moment dat va trece sau poate ne vom obisnui cu durerea sau poate nici nu o vom mai simti...

Viata ne schimba, experientele ne schimba, nu mai avem acelasi drum, dar mie inca imi place sa cred in sentimentul acela de prietenie fara conditii, fara limite, fara obligatii, fara constrangeri, fara secrete, fara ascunzisuri si stiu ca mai este o persoana care crede in acelasi lucru ca si mine...macar una...

Nu ma cunosti

Te uiti la mine si crezi ca stii la ce ma gandesc acum? Crezi ca stii ce simt acum? Crezi ca ai idee ce mi-as dori acum? Nu prea cred...nu cred ca ma cunosti atat de bine...

Da...am niste ochi expresivi, am o fata expresiva care ma da de gol in anumite situatii, dar oare chiar stii la ce ma gandesc? Stii ce traiesc cu adevarat? Eu sunt convinsa ca nu...sunt doar cateva persoane (le numar pe primele degete de la o mana) care pot spune ca intr-adevar ma cunosc, care intr-adevar isi dau seama din inflexiunea vocii ce simt, daca sunt fericita sau trista, daca mint sau nu, daca ma prefac sau nu, daca imi vine sa plang si ma abtin, daca... iar tu nu esti una dintre ele... chiar daca asa te consideri...

Nu...nu ma cunosti...si cateodata faci exact pe invers fata de ce mi-ar placea sa faci, in loc sa ma faci sa rad ma faci sa plang si in loc sa vreau sa vorbesc cu tine, simt ca vreau sa o iau la fuga si sa nu te mai aud...

Si ce ma enerveaza cel mai tare... ca nu cunosti o limita a bunului simt, ca nu ai idee cand trebuie sa te opresti sa-ti mai bagi nasul, ca nu iti dai seama cand totul merge in penibil... si... poate ce este cel mai important... ca nu poti sa te bucuri pentru mine, ca nu esti in stare sa te bucuri pentru altcineva... trist...

De la inceput...din nou

Am intrat intr-un nou an...2013...nici nu-mi vine sa cred cat de repede s-a scurs 2012, dar timpul trece din ce in ce mai repede, eu imbatranesc din ce in ce mai tare, lucrurile se succed din ce in ce mai repede, oameni intra si pleaca din viata mea din ce in ce mai infricosator, dezamagirile sunt din ce in ce mai mari, surprizele sunt din ce in ce mai putine, dar mai valoroase... zambesc, plang, rad, iubesc, urasc... asta se intampla in fiecare an, dar in fiecare an le resimt altfel, le traiesc altfel



Iata ce am facut in 2012 pe scurt...
- mi-am schimbat locul de munca
- mi-am revazut prieteni din colturi indepartate ale lumii
- mi-am facut prieteni noi
- am invatat ca orice schimbare este grea, dar poate fi si benefica
- am iubit si am fost iubita
- am dansat, cantat, jucat tenis, patinat, alergat
- am petrecut momente minunate alaturi de oameni minunati
- am realizat care sunt prietenii adevarati, dar si persoanele de care incet incet trebuie sa ma indepartez
- am vizitat o tara frumoasa, plina de surprize
- am ras si am plans
- am primit cel mai frumos cadou si am realizat ca viata este mult mai frumoasa in doi si ca asa vreau sa mi-o petrec

Nu stiu cum o sa arate 2013 sau ce o sa se intample, dar de un lucru sunt sigura: eu o sa incerc sa traiesc fiecare moment din plin si sa ma bucur de ceea ce mi se ofera, pentru ca, desi este un cliseu, imi place sa cred in... CARPE DIEM!

Eu cred...

Astazi am primit un mail foarte interesant si m-am gandit sa-l impartasesc aici: 

Eu Cred...

Ca nu trebuie sa ne schimbam prietenii,

Daca intelegem ca prietenii se schimba.

Eu Cred...

Ca indiferent cat de bun este un prieten,

El tot te va rani, din cand in cand,

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. 

Eu Cred...

Ca o adevarata prietenie continua sa creasca,

Chiar si la distantele cele mai mari.

Eu Cred...

Ca imi ia foarte mult timp

Sa devin persoana care as vrea sa fiu.

Eu Cred...
Ca poti merge in continuare,

Mult timp, dupa ce ai crezut ca nu mai poti.

Eu Cred...

Ca suntem responsabili de ceea ce facem,

Indiferent de ceea ce simtim.

Eu Cred...

Ca prietenul meu si cu mine

Putem face orice sau nimic

Si totusi sa ne distram de minune.

Eu Cred...

Ca uneori, oamenii de la care te asteptai sa te loveasca,

Atunci cand ai cazut,

Vor fi aceia care te vor ajuta sa te ridici.

Eu Cred...

Ca maturitatea are mai mult de a face

Cu genurile de experiente pe care le-ai incercat,

Decat cu cate aniversari ai sarbatorit.
   

Eu Cred...

Ca nu intotdeauna este suficient

Sa fii iertat de ceilalti.

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.

Eu Cred...

Ca trecutul nostru si circumstantele

Poate ca au avut influenta asupra a ceea ce suntem acum,

Dar numai noi purtam raspunderea pentru cine vom deveni.

Eu Cred...

Ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,

Cand un prieten te cheama in ajutor,

Vei gasi in tine forta sa-l sustii.

Eu Cred...

Ca diplomele atarnate pe perete

Nu te transforma automat intr-o fiinta umana decenta.

Eu Cred...

Ca ar trebui sa trimiti gandurile astea

La toti oamenii in care crezi, eu tocmai am facut-o.

O scrisoare...

Nu mai sunt sigura de nimic in ultima vreme...numai un lucru il pot spune cu siguranta...mi-e dor de tine...mi-e dor de tine si iar mi-e dor de tine. Imi este frica sa o spun cu voce tare, imi este frica sa recunosc acest lucru celorlalti, unii mi-au interzis sa ma mai uit in trecut, dar eu ce sa fac daca imi este dor de tine? Ce sa fac daca imi vine sa plang in fiecare seara cand iau telefonul in mana si as vrea sa te sun sa-ti povestesc ce am facut de-a lungul zilei? Ce sa fac cand imi doresc sa te am alaturi de mine cand merg la cumparaturi? Ce sa fac cand as vrea sa-ti aud sfatul? Cand as vrea sa-ti cer o opinie? Si acum imi aduc aminte ca nu am putut sa-ti sterg numele din telefon...as vrea sa-l am si acum...as vrea sa pot sa te sun...sa te aud, sa-mi spui ca ma iubesti si ca esti alaturi de mine...Ce ma fac cand nu stiu ce sa fac si as vrea sa imi spui tu? Ce sa fac cand am nevoie disperata de un sfat de la tine? Ce sa fac cand as vrea sa ma tii in brate si sa plang fara sa fiu intrebata de ce si tu sa stii de ce plang? Ce sa fac cand simt ca traiesc numai ca sa ajung sa fiu din nou alaturi de tine? Spune-mi...ce sa fac...

Mi-e dor de mirosul tau, mi-e dor de parul tau, mi-e dor de ochii tai, mi-e dor de bratele tale, mi-e dor de vocea ta, mi-e dor de absolut tot...

Se spune ca odata cu trecerea timpului durerea cedeaza, nu mai este asa de puternica, dar la mine parca este din ce in ce mai puternica, nu pot sa uit, nu pot sa nu mai plang, nu pot sa nu-mi mai fie dor, nu pot sa te las in urma...nu pot, dar nici nu vreau pentru ca tu reprezinti perioada cea mai frumoasa din viata... pentru ca tu esti o parte importanta din mine, pentru ca te iubesc enorm de mult si pentru ca as face orice sa fii din nou in viata mea...dar nu se poate, nu-i asa??? Nu se poate...si imi vine sa turbez de durere, de ciuda, de nervi, de oftica, de ce vrei tu...dar nu mai esti langa mine ca sa-mi spui ce vrei...nu mai esti langa mine...

Mi-e dor de tine si nu stiu ce sa fac ca sa nu-mi mai fie...nu vrei sa-mi spui tu???

Niciodata nu lua lucrurile de-a gata...

Imi aduc aminte cand am iesit la prima mea intalnire, cand aveam fluturasi in stomac, cand ma gandeam: "si daca maine ma saruta", cand nu stiam ce sa mai fac ca sa-i intru in gratii, ca sa-l surprind, ca sa-l farmec, ca sa-l fac al meu... Probabil ca acelasi lucru era si de partea cealalta...cat de frumoasa este perioada de inceput cand este acea vanatoare, cand incepe descoperirea celuilalt, cand astepti cu nerabdare sa vina urmatoarea intalnire ca sa vezi cum te mai surprinde, ce-ti mai spune, ce mai face... 

Odata cu trecerea timpului vad ca intervine o...nici nu stiu cum sa-i spun... liniste ca este langa tine si ca nu trebuie sa mai depui niciun efort...este acolo...sunt linistit/a... nu trebuie sa ma mai agit, nu trebuie sa il/o mai surprind, nu trebuie sa mai fac nimic deosebit...relatia este acolo si va fi acolo mult timp, chiar daca eu nu ma mai implic asa de mult... Oare cati dintre noi gandim asa? Oare cati dintre noi uitam sa pastram acea flacara de surpriza vie? Oare cati dintre noi luam totul de-a gata? Oare cati dintre noi spunem ca...eeee...oricum ma iubeste, oricum nu ma inseala etc...

Nu ma intelegeti gresit...nimic nu este mai frumos decat o relatie in care sa existe incredere deplina intre parteneri, dar totusi...parca increderea nu are nimic in comun cu...surprizele, cuvintele frumoase, atentiile, cadourile, inovatia, imaginatia dintr-o relatie. Si eu am momente in care pur si simplu nu am chef de nimic, nu vreau sa ma gandesc la nimic, cu atat mai putin sa fac o surpriza..de ce sa-mi bat eu capul cu asa ceva? De ce? Pai raspunsul il dau tot eu...pentru ca asa este frumos...pentru ca asa ii arati celuilalt ca il apreciezi, ca il iubesti, ca il respecti, ca vrei sa-l cuceresti in fiecare zi/saptamana/luna cand sunteti impreuna, pentru ca asa o relatie devine mai frumoasa, mai interesanta, mai focoasa, mai vie...

Orice gest cat de mic poate face diferenta...o cafea facuta dimineata, o floare adusa fara motiv, un sandvis la pachet (da da da - este demodat, dar este frumos rau), un pranz luat pe nepusa-masa cand amandoi sunt la serviciu, o evadare din oras, un Starbucks dupa o zi obositoare la birou, un masaj, un dans fara muzica pe fundal, o serenada, o plimbare la lumina lunii, o inghetata in miez de noapte etc... sau pur si simplu... o vorba frumoasa...

O relatie vie, o relatie frumoasa este atunci cand nu uitam sa ne surprindem partenerul...parerea mea...a voastra care este?