Acum cativa ani de zile...de fapt sunt chiar ani buni...am avut o relatie la distanta, mi s-a parut minunata, eram indragostita si distanta nu facea decat sa creasca dragostea din sufletul meu, iar momentele petrecute impreuna cu persoana iubita erau de fiecare data cele mai frumoase si traite la intensitate maxima... acum... nu mai cred in asa ceva
Acum cativa ani de zile credeam orbeste intr-o prietenie, in doua, sau chiar mai multe...acum...nu mai cred in nimic si in nimeni. Distanta atat fizica cat si psihica pune incet incet stapanire pe noi, pe relatia noastra, pe prietenia noastra, pe sentimentele noastre... Si acum nu ma refer la cineva anume, sau poate nu ma refer la o singura persoana ci la mai multe... dar este trist sa vad ca totul a fost doar o aparenta, ca lumea isi aduce aminte din pozele de pe Facebook ca au existat momente frumoase si de bucurie si ca la un moment dat, ca sa vezi ce chestie, chiar credeam ca suntem prieteni...este trist sa vad cum lumea iti cere sa renunti la diverse lucrui pentru ca suntem prieteni, dar nu stiu, la randul lor sa dea inapoi absolut nimic, nici macar o sustinere morala...este trist sa vad ca totul a ajuns sa se rezume la bani, la cat costa un mesaj, un telefon...dar oare un zambet sau o imbratisare cat costa?
Distanta dintre noi se adanceste pe zi ce trece si este din ce in ce mai dureroasa, dar la un moment dat va trece sau poate ne vom obisnui cu durerea sau poate nici nu o vom mai simti...
Viata ne schimba, experientele ne schimba, nu mai avem acelasi drum, dar mie inca imi place sa cred in sentimentul acela de prietenie fara conditii, fara limite, fara obligatii, fara constrangeri, fara secrete, fara ascunzisuri si stiu ca mai este o persoana care crede in acelasi lucru ca si mine...macar una...
