Confuza...

Inca putin si se termina si saptamana aceasta... peste cateva ore o sa inceapa weekend-ul... un weekend pe care il vreau linistit, pe care vreau sa-l petrec in pat, cu o carte in mana si cu muzica pe fundal... un weekend in care vreau sa-mi adun gandurile, in care vreau sa iau niste decizii, in care vreau sa-mi fac ordine in viata...

A fost o saptamana frumoasa, dar si urata in acelasi timp... o saptamana cu lacrimi, zambete, durere, fericire, iubire si ura...

Ii multumesc lui Dumnezeu ca persoana de care vorbeam in blog-ul trecut este bine, isi revine incet incet... probabil ca nu va mai fi niciodata la fel cum era inainte, dar macar va fi sanatos si il voi avea langa mine, va fi acolo sa ma ia din nou in brate, sa ma pupe si sa ma incurajeze atunci cand voi avea nevoie.. abia astept sa-l vad acasa, sa mearga la piata si sa vina cu un cos plin cu bunatati... abia astept sa-i aud cuvintele de dojana... multumesc Doamne ca operatia a decurs bine...

In acelasi timp stau si ma gandesc... de ce iubirea este atat de complicata? De ce ne coboara si ne inalta in acelasi timp? De ce ne este atat de greu sa ne exprimam sentimentele? De ce?

Poate ca acest weekend imi va aduce raspunsul la cateva din multele mele intrebari...

O noua incercare...

M-am trezit cu un nod in gat, un gol in stomac si o strangere de inima...

Acum 8 ani de zile am trecut prin cea mai grea incercare din viata mea, de fapt atunci am incetat sa mai traiesc 100%, atunci m-am maturizat fara sa vreau, atunci am invatat ca totul este efemer si ca fericirea poate disparea intr-o fractiune de secunda...atunci am realizat cine imi este cu adevarat aproape si cine ma iubeste fara interese ascunse si neconditionat...atunci o persoana mi-a devenit si mama si tata, de atunci persoana aceasta a fost alaturi de mine zi si noapte, clipa de clipa...mi-a fost alaturi cu o vorba buna, un sfat, sufleteste, dar si fizic...alaturi de el am plans, am ras, am tipat, mi-am facut planuri de viitor, am calatorit, m-am dezvoltat personal si profesional...aceasta persoana deosebita trece astazi printr-o foarte grea incercare...o sa i se opreasca inima pentru vreo jumatate de ora...sau chiar mai bine...o sa respire cu ajutorul aparatelor...mie mi s-a oprit inima de cum m-am trezit si va incepe sa bata din nou numai atunci cand ma va suna si ii voi auzi vocea la capatul celalalt al firului... Doamne ajuta! Nu vreau altceva decat sa-l stiu din nou sanatos si voios asa cum este cand ne intalnim...

De ce oare trebuie sa trecem prin atatea incercari? De ce? De ce?

Poate o motivatie... poate o scuza...

Nu stiu ce mi-a venit in aceasta dimineata sa incep acest blog... am avut cateva incercari acum cativa ani, am scris, am sters, am scris din nou si iar am sters... astazi este altceva... astazi am chef sa ma deschid, sa incep sa-mi scriu trairile... sentimentele... gandurile... vreau sa le impartasesc cu prietenii mei... fie ei virtuali sau adevarati...

Acesta este doar inceputul... prima fila... se anunta un roman destul de stufos... dar oare va fi roman? Nu... va fi o autobiografie, nimic din ce voi scrie eu nu va fi fictiune, ci doar adevar...

Pe curand...