luni, mai 10, 2010

Au trecut 25... (III)

Era toamna lui 2008 si eu nu mai aveam niciun chef de viata...din nou...din nou ma aflam intr-un moment de cumpana, numai ca acum nu mai aveam langa mine cele doua persoane care sa-mi dea putere, sa-mi dea forta sa merg mai departe...acum era o singura persoana...bunica...bunica trebuia sa gaseasa undeva in strafundul ei puterea sa ma ajute pe mine sa trec peste pierderea suferita...eu sufeream, dar oare ea nu suferea? Petrecuse 65 de ani de viata alaturi de barbatul acesta...acum il pierduse..acum se trezise singura...din fericire am gasit putere una in cealalta sa mergem mai departe... brat la brat... pana cand Dumnezeu ne va desparti din nou...

Si iata-ma intrata in monotonie: serviciu, master, casa... serviciu, master, casa... pana cand...

Pana cand in viata mea a intrat un om deosebit, un om care a adus in ochii mei sclipirea de mult pierduta, care a insuflat in inima mea o dragoste in care nu mai credeam, care mi-a aratat ce inseamna linistea, ce inseamna comunicarea adevarata, ce inseamna sa-ti petreci timpul numai cu o singura persoana si sa nu-ti mai doresti pe nimeni si nimic altceva in jurul tau, sa uiti de tot ce e rau in viata ta, de toata tristetea si suferinta, de toate grijile...de asemenea el mi-a aratat ca nu sunt singura, ca pot vorbi absolut orice cu el si ca ma pot baza pe sfaturile lui, ca ma pot baza pe o imbratisare calda atunci cand am atat de mare nevoie de ea... tot alaturi de el am invatat ca nu degeaba imi place culoarea galbena (da, am realizat ca sunt ingrozitor de geloasa)... am invatat ce inseamna sa impart fiecare clipa din viata mea cu o persoana, ce inseamna sa iti doresti cu ardoare sa ajungi acasa si sa te vezi cu el...

A intrat intr-un moment in care imi pierdusem orice speranta ca ceva frumos se va mai intampla in viata mea, a intrat fara sa-mi dau seama si m-a cucerit...

Se fac 10 luni de cand zambesc cu fiecare por, de cand ma bucur cu adevarat de tot ce am in jurul meu... pentru asta ii multumesc...

Acestia au fost primii 25 de ani din viata mea... sunt curioasa ce o sa aduca urmatorii 25... sunt constienta ca o sa fie momente grele... poate si mai grele decat cele de pana acum, dar sunt convinsa ca cineva acolo sus ma iubeste si va avea grija de mine... si ca pe langa momentele grele vor fi si multe momente frumoase...

2 comentarii:

  1. Lasa tristetea ca te mananc ! Viata este facuta cu bunele si cu relele ei , oricat de grea ar fi aceasta viata trebuie sa crezi in iubire, in dragoste, numai asa vei primi o lacrima si apoi zambetul de pe obraz va reveni tiptil tiptil un pic mai timid la inceput apoi va cuprinde deopotriva toata gura, apoi toata inima. bucura-te de viata, bucura-te de acesta zi superba de primavara, o zi frumoasa ca tine, Maria. Nu se merita sa fim tristi, ci sa luam viata asa cum este, asculta-ti si urmeaza-ti inima ! Orice ar fi in viata, nu uita un lucru ! cand iubesti, barierele dispar, alaturi de orice tristete ! NU privi inapoi, si nu lu din viata decat ceea ce este frunos, bun, fiabil, si totodata profitabil ! Tot ceea ce este in viata , orice oportunitate...trage cat mai mult profit din ea !

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Gabriel - iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase :* O sa incerc sa fac ce mi-ai spus... cateodata e greu, dar trebuie sa mergem mai departe cu zambetul pe buze. Si DA dragostea este cel mai frumos sentiment din lume si trebuie sa ne bucuram de el asa cum se cuvine. Si eu la randul meu sper sa te vad mereu cu zambetul pe buze si sa vad ca te bucuri de viata, este scurta si merita traita din plin... Te pup si ne vedem in biroul alaturat ;)

    RăspundețiȘtergere