In ultima vreme am niste nopti foarte agitate,
visele pun stapanire pe mine...nu exista noapte in care sa nu visez, dar visele
sunt amintiri, ca si cand as retrai anuminte momente din copilarie, din
adolescenta... sincer, mie imi face foarte bine pentru ca sunt amintiri
frumoase, sunt momente petrecute alaturi de persoane dragi sufletului meu, de
persoane de care imi este dor in fiecare moment al vietii mele...
Mi-ar placea sa ma intorc in trecut, sa fiu din nou
un copil care se juca in nisip alaturi de verisorii ei, sa-mi astept bunicul in
fata scolii ca sa ma suie pe bicicleta si sa ma duc acasa, nu inainte de a-mi
face cinste cu o inghetata. Mi-ar placea sa ajung acasa, sa-mi pun uniforma
frumos in cuier, sa ma asez la birou si sa-mi fac temele asteptand-o pe mama sa
intre pe usa, sa ma ia in brate si sa imi spuna ca ma iubeste. Mi-e dor de diminetile de weekend in care imi
chemam bunicii ciocnind in tavan si ei veneau sus si luam un mic-dejun minunat
impreuna, mi-e dor de momentele in care venea tata incarcat cu dulciuri si eu
ma asezam in mijlocul sufrageriei si le aranjam…mi-e dor de incocenta acelor
zile in care credeam ca tot ce zboara se mananca…
Mi-e teama ca aceste
amintiri or sa dispara la un moment dat si toata aceasta perioada, atat de
frumoasa va fi incuiata intr-o incapere in mintea mea si nu o sa mai am cheia
sa o deschid…
Oare de ce un putem sa dam
timpul inapoi si sa ne trezim exact in perioada in care vrem?
Timpul trece, adunam alte amintiri, dar aminitirile din copilarie niciodata nu vor disparea, iar cele cu familia si cu oamenii care au amprenta pusa pe personalitatea noastra vor fi mereu in cutia mereu deschisa cu drag...
RăspundețiȘtergere