Primavara...cu alaiul ei...

In prima dimineata cand m-am trezit si am vazut razele soarelui navalind la mine in camera am plecat zambind de acasa...caldura acelor raze de soare imi incalzeau nu numai corpul ci si sufletul...asteptam aceasta renastere a naturii si poate ca in acelasi timp asteptam si o renastere a mea...

A fost o iarna grea, o iarna a schimbarilor, o iarna a gandurilor, a emotiilor... o iarna cu multa zapada si multa gheata... dar a trecut...

Au aparut lalelele...florile mele preferate...imi place la nebunie sa le admir, sa vad cum se inalta si se deschid, cum coboara si se inchid...oare nu acelasi lucru face si sufletul meu? Oare nu se deschide si se inchide? Oare cum este acum? Este dornic sa primeasca razele soarelui sau nu vrea sa iasa din carapacea lui si mai sta la hibernat ceva timp... Nu stiu... inca nu m-am decis...

Insa ma bucur ca a iesit soarele, ca este cald... ma bucur ca natura imi da putere sa renasc si eu odata cu ea...