A fost o iarna grea, o iarna a schimbarilor, o iarna a gandurilor, a emotiilor... o iarna cu multa zapada si multa gheata... dar a trecut...
Au aparut lalelele...florile mele preferate...imi place la nebunie sa le admir, sa vad cum se inalta si se deschid, cum coboara si se inchid...oare nu acelasi lucru face si sufletul meu? Oare nu se deschide si se inchide? Oare cum este acum? Este dornic sa primeasca razele soarelui sau nu vrea sa iasa din carapacea lui si mai sta la hibernat ceva timp... Nu stiu... inca nu m-am decis...
Insa ma bucur ca a iesit soarele, ca este cald... ma bucur ca natura imi da putere sa renasc si eu odata cu ea...
Nu pot sa cred ce-mi vad ochii... te-a lovit primavara si pe tine??! Toata lumea are astenie si altii se bucura de "renastere"...Ma faci sa scriu si eu pe blog, insa mi-e teama ca o sa ating niste corzi sensibile pe ici pe colo, ca nu ma pot abtine cand vad atata ipocrizie si minciuna in jurul meu...Nu ca m-ar afecta in mod direct si ar atenta la bunastarea mea.. Departe de mine lucrul asta. Dar sunt dovezi clare ca bunul simt si sinceritatea sunt clar muribunde, si nici macar primavara sau vreo...ploaie...nu le pot readuce la viata. Ma bucur din tot sufletul, insa, ca masurile de siguranta pe care mi le-am luat cu mult timp in urma nu au cedat si pentru asta ma felicit singura pentru indemanarea cu care le-am faurit.
RăspundețiȘtergereSper doar ca ploaia unora sa nu fie acida, florile altora sa nu aiba albine ascunse printre petale si iarba verde a alora sa nu fie de fapt..artificiala :)
Adieri de vant cald pentru toata lumea...Fara numar!!!!!!!!!