Cand spunem pa???

Acum cateva zile am vazut un film cu un subiect destul de interesant…dragostea eterna…si nu ma refer la dragostea vesnica pe care o purtam parintilor sau unor membrii din familie ci ma refer la acea persoana pe care nu o uitam niciodata indiferent ca traim langa altcineva…

Sa fie vorba despre prima iubire? Sa fie oare asa cum se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata? Sau este vorba despre cea mai mare dragoste cu care, din diverse motive, nu am putut ramane? Vi s-a intamplat vreodata sa nu puteti trece peste o persoana, sa nu uitati sentimentele fata de un el sau o ea indiferent ca v-ati despartit de o bucata buna de timp?

M-a pus pe ganduri filmul. Subiectul avea ca protagonisti trei oameni, un cuplu casatorit si ce-a de-a treia femeie, prima iubita a sotului. Cel mai interesant era ca cele doua femei erau foarte bune prietene…prima iubita nu concepea ca sotia sa fie inselata, chit ca ea era inca indragostita de barbatul devenit sot intre timp…chit ca sotul inca o mai iubea pe fosta lui prietena, chiar daca in acelasi timp era indragostit de sotia lui…se poate oare sa fii indragostit de doua persoane in acelasi timp?

Niciodata nu m-am gandit ca as putea iubi doua persoane in acelasi timp, dar daca cela doua iubiri sunt diferite, daca sentimentele sunt la intensitati diferite? Oare este posibil? Cred ca intotdeauna va ramane o urma de afectiune fata de persoana langa care ti-ai petrecut cateva luni sau cativa ani, dar mai poate fi vorba de dragoste? Oare nu te inseli si pe tine si pe persoana de langa daca inca o mai iubesti pe fosta/fostul? Eu cred ca da…si nu e vorba de inselatul fizic (care de cele mai multe ori poate fi iertat) ci este vorba de inselatul emotional si psihic (care niciodata nu poate fi iertat sau trecut cu vederea, cel putin din punctul meu de vedere)

Cand putem spune ca am uitat definitiv o persoana? Putem oare sa tragem o linie in momentul in care incheiem o relatie? Putem spune gata, de maine nu ma mai gandesc la el/ea, de maine el/ea nu mai exista pentru mine, de maine nu mai simt nimic pentru el/ea?

Life must go on...

V-ati intrebat vreodata daca mai are vreun sens sa mai continuati? Daca mai are vreun sens sa traiti? Eu am avut nenumarate momente in care mi-am pus aceasta problema, dar cred ca de fiecare data mi-au revenit in cap cuvintele lui Freddie Mercury Show Must Go On, numai ca eu am inlocuit cu LIFE must go on...

Mai sunt cateva saptamani si vara asta se apropie de sfarsit... este a doua vara consecutiva in care nu am avut nicio zi libera, este a doua vara dedicata serviciului, a doua vara fara concediu, fara mare, fara soare, fara distractie... nu-mi lipseste marea, poate doar valurile, dar imi lipseste o perioada de liniste, de acalmie totala, de nepasare totala...

We must go on  

A fost o vara grea... nu stiu de ce... dar a fost o vara in care am simtit un mare gol in suflet... in care am simtit in fiecare clipa ca-mi lipseste ceva... in fiecare secunda am dus dorul cuiva, in fiecare secunda imi venea sa plang si sa nu ma mai opresc... a fost o vara a melancoliei fara neaparat sa fie un eveniment deosebit... in fiecare clipa ma gandeam "dar ce caut aici? ce fac? ce rost are tot zbuciumul asta? ce sens are sa simt ceea ce simt? de ce mai sunt aici?"...

Probabil ca sunt putin egoista... sunt sanatoasa, sunt fericita, iubesc cum nu am iubit de foarte mult timp, dar in acelasi timp ma simt pustiita... simt un mare gol in suflet pe care nimeni nu va putea sa mi-l umple... oricat de mult ar incerca.... niciodata... nimeni nu va mai putea intra in sufletul meu ca acea persoana, nimeni nu va putea sa ma mai iubeasca asa cum a facut-o ea, nimeni nu ma va putea intelege asa cum a facut-o ea, nimeni nu va mai fi alaturi de mine neconditionat asa cum a fost ea...

Se spune ca odata cu trecerea anilor incepi sa uiti, incepi sa te impaci cu ideea, dar eu nu am reusit sa o fac si nu cred ca o voi putea sa o fac vreodata... am momente in timpul zilei in care imi vine sa iau telefonul si sa o sun, dar imi dau seama ca nu mai am pe cine... sunt clipe in noapte in care imi vine sa ma duc in patul ei si sa ma cuibaresc in bratele ei protectoare, dar imi dau seama ca nu am unde... sunt sfaturi pe care stiu ca numai ea ar putea sa mi le dea, dar stiu ca trebuie sa iau eu singura deciziile respective... sunt atatea care-mi aduc aminte de ea si de cat de mult imi lipseste...

Asta e... life goes on... chiar daca uneori nu am chef

Revenire

Nu-mi vine sa cred cat de mult a trecut de cand am scris ultima data... nu stiu de ce, dar in ultimele saptamani de fiecare data cand ma apucam sa scriu, niciodata nu terminam poostarea...

Intre timp multe s-au intamplat in viata mea...si bune si rele...dar poate cel mai important lucru care a ramas si din fericire creste in intensitate in fiecare clipa este dragostea...

Dragostea pentru viata, dragostea pentru persoanele de langa mine, dar in special dragostea pentru el... pentru cel care este alaturi de mine si care ma face sa zambesc de fiecare data cand ma gandesc la el...

Sper ca de acum incolo sa ne reintalnim mai des si sa ne divulgam micile ganduri si pareri.