Acum cateva zile am vazut un film cu un subiect destul de interesant…dragostea eterna…si nu ma refer la dragostea vesnica pe care o purtam parintilor sau unor membrii din familie ci ma refer la acea persoana pe care nu o uitam niciodata indiferent ca traim langa altcineva…
Sa fie vorba despre prima iubire? Sa fie oare asa cum se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata? Sau este vorba despre cea mai mare dragoste cu care, din diverse motive, nu am putut ramane? Vi s-a intamplat vreodata sa nu puteti trece peste o persoana, sa nu uitati sentimentele fata de un el sau o ea indiferent ca v-ati despartit de o bucata buna de timp?
M-a pus pe ganduri filmul. Subiectul avea ca protagonisti trei oameni, un cuplu casatorit si ce-a de-a treia femeie, prima iubita a sotului. Cel mai interesant era ca cele doua femei erau foarte bune prietene…prima iubita nu concepea ca sotia sa fie inselata, chit ca ea era inca indragostita de barbatul devenit sot intre timp…chit ca sotul inca o mai iubea pe fosta lui prietena, chiar daca in acelasi timp era indragostit de sotia lui…se poate oare sa fii indragostit de doua persoane in acelasi timp?
Niciodata nu m-am gandit ca as putea iubi doua persoane in acelasi timp, dar daca cela doua iubiri sunt diferite, daca sentimentele sunt la intensitati diferite? Oare este posibil? Cred ca intotdeauna va ramane o urma de afectiune fata de persoana langa care ti-ai petrecut cateva luni sau cativa ani, dar mai poate fi vorba de dragoste? Oare nu te inseli si pe tine si pe persoana de langa daca inca o mai iubesti pe fosta/fostul? Eu cred ca da…si nu e vorba de inselatul fizic (care de cele mai multe ori poate fi iertat) ci este vorba de inselatul emotional si psihic (care niciodata nu poate fi iertat sau trecut cu vederea, cel putin din punctul meu de vedere)
Cand putem spune ca am uitat definitiv o persoana? Putem oare sa tragem o linie in momentul in care incheiem o relatie? Putem spune gata, de maine nu ma mai gandesc la el/ea, de maine el/ea nu mai exista pentru mine, de maine nu mai simt nimic pentru el/ea?
De spus putem spune noi tot ce vrem, asta nu inseamna insa ca si sufletul se conformeaza. Eu cred ca e greu sa iei decizia ce va pune capat unei relatii, si cred ca fiecare dintre noi face acest lucru mult mai greu cautand sa gaseasca in memorie momentele frumoase, punctele forte ale persoanei iubite, si nutrind speranta ca relatia va redeveni acea frumoasa poveste care si-a pierdut stralucirea.... e ca si cum ne-am incapatana sa credem in viata de apoi. E greu, dar fiecare dintre noi trebuie sa se puna pe sine pe primul plan. Eu una, sunt buna numai la dat sfaturi....ca daca vine vorba sa pun punct....
RăspundețiȘtergere