Eu cred...

Astazi am primit un mail foarte interesant si m-am gandit sa-l impartasesc aici: 

Eu Cred...

Ca nu trebuie sa ne schimbam prietenii,

Daca intelegem ca prietenii se schimba.

Eu Cred...

Ca indiferent cat de bun este un prieten,

El tot te va rani, din cand in cand,

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. 

Eu Cred...

Ca o adevarata prietenie continua sa creasca,

Chiar si la distantele cele mai mari.

Eu Cred...

Ca imi ia foarte mult timp

Sa devin persoana care as vrea sa fiu.

Eu Cred...
Ca poti merge in continuare,

Mult timp, dupa ce ai crezut ca nu mai poti.

Eu Cred...

Ca suntem responsabili de ceea ce facem,

Indiferent de ceea ce simtim.

Eu Cred...

Ca prietenul meu si cu mine

Putem face orice sau nimic

Si totusi sa ne distram de minune.

Eu Cred...

Ca uneori, oamenii de la care te asteptai sa te loveasca,

Atunci cand ai cazut,

Vor fi aceia care te vor ajuta sa te ridici.

Eu Cred...

Ca maturitatea are mai mult de a face

Cu genurile de experiente pe care le-ai incercat,

Decat cu cate aniversari ai sarbatorit.
   

Eu Cred...

Ca nu intotdeauna este suficient

Sa fii iertat de ceilalti.

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.

Eu Cred...

Ca trecutul nostru si circumstantele

Poate ca au avut influenta asupra a ceea ce suntem acum,

Dar numai noi purtam raspunderea pentru cine vom deveni.

Eu Cred...

Ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,

Cand un prieten te cheama in ajutor,

Vei gasi in tine forta sa-l sustii.

Eu Cred...

Ca diplomele atarnate pe perete

Nu te transforma automat intr-o fiinta umana decenta.

Eu Cred...

Ca ar trebui sa trimiti gandurile astea

La toti oamenii in care crezi, eu tocmai am facut-o.

O scrisoare...

Nu mai sunt sigura de nimic in ultima vreme...numai un lucru il pot spune cu siguranta...mi-e dor de tine...mi-e dor de tine si iar mi-e dor de tine. Imi este frica sa o spun cu voce tare, imi este frica sa recunosc acest lucru celorlalti, unii mi-au interzis sa ma mai uit in trecut, dar eu ce sa fac daca imi este dor de tine? Ce sa fac daca imi vine sa plang in fiecare seara cand iau telefonul in mana si as vrea sa te sun sa-ti povestesc ce am facut de-a lungul zilei? Ce sa fac cand imi doresc sa te am alaturi de mine cand merg la cumparaturi? Ce sa fac cand as vrea sa-ti aud sfatul? Cand as vrea sa-ti cer o opinie? Si acum imi aduc aminte ca nu am putut sa-ti sterg numele din telefon...as vrea sa-l am si acum...as vrea sa pot sa te sun...sa te aud, sa-mi spui ca ma iubesti si ca esti alaturi de mine...Ce ma fac cand nu stiu ce sa fac si as vrea sa imi spui tu? Ce sa fac cand am nevoie disperata de un sfat de la tine? Ce sa fac cand as vrea sa ma tii in brate si sa plang fara sa fiu intrebata de ce si tu sa stii de ce plang? Ce sa fac cand simt ca traiesc numai ca sa ajung sa fiu din nou alaturi de tine? Spune-mi...ce sa fac...

Mi-e dor de mirosul tau, mi-e dor de parul tau, mi-e dor de ochii tai, mi-e dor de bratele tale, mi-e dor de vocea ta, mi-e dor de absolut tot...

Se spune ca odata cu trecerea timpului durerea cedeaza, nu mai este asa de puternica, dar la mine parca este din ce in ce mai puternica, nu pot sa uit, nu pot sa nu mai plang, nu pot sa nu-mi mai fie dor, nu pot sa te las in urma...nu pot, dar nici nu vreau pentru ca tu reprezinti perioada cea mai frumoasa din viata... pentru ca tu esti o parte importanta din mine, pentru ca te iubesc enorm de mult si pentru ca as face orice sa fii din nou in viata mea...dar nu se poate, nu-i asa??? Nu se poate...si imi vine sa turbez de durere, de ciuda, de nervi, de oftica, de ce vrei tu...dar nu mai esti langa mine ca sa-mi spui ce vrei...nu mai esti langa mine...

Mi-e dor de tine si nu stiu ce sa fac ca sa nu-mi mai fie...nu vrei sa-mi spui tu???

Niciodata nu lua lucrurile de-a gata...

Imi aduc aminte cand am iesit la prima mea intalnire, cand aveam fluturasi in stomac, cand ma gandeam: "si daca maine ma saruta", cand nu stiam ce sa mai fac ca sa-i intru in gratii, ca sa-l surprind, ca sa-l farmec, ca sa-l fac al meu... Probabil ca acelasi lucru era si de partea cealalta...cat de frumoasa este perioada de inceput cand este acea vanatoare, cand incepe descoperirea celuilalt, cand astepti cu nerabdare sa vina urmatoarea intalnire ca sa vezi cum te mai surprinde, ce-ti mai spune, ce mai face... 

Odata cu trecerea timpului vad ca intervine o...nici nu stiu cum sa-i spun... liniste ca este langa tine si ca nu trebuie sa mai depui niciun efort...este acolo...sunt linistit/a... nu trebuie sa ma mai agit, nu trebuie sa il/o mai surprind, nu trebuie sa mai fac nimic deosebit...relatia este acolo si va fi acolo mult timp, chiar daca eu nu ma mai implic asa de mult... Oare cati dintre noi gandim asa? Oare cati dintre noi uitam sa pastram acea flacara de surpriza vie? Oare cati dintre noi luam totul de-a gata? Oare cati dintre noi spunem ca...eeee...oricum ma iubeste, oricum nu ma inseala etc...

Nu ma intelegeti gresit...nimic nu este mai frumos decat o relatie in care sa existe incredere deplina intre parteneri, dar totusi...parca increderea nu are nimic in comun cu...surprizele, cuvintele frumoase, atentiile, cadourile, inovatia, imaginatia dintr-o relatie. Si eu am momente in care pur si simplu nu am chef de nimic, nu vreau sa ma gandesc la nimic, cu atat mai putin sa fac o surpriza..de ce sa-mi bat eu capul cu asa ceva? De ce? Pai raspunsul il dau tot eu...pentru ca asa este frumos...pentru ca asa ii arati celuilalt ca il apreciezi, ca il iubesti, ca il respecti, ca vrei sa-l cuceresti in fiecare zi/saptamana/luna cand sunteti impreuna, pentru ca asa o relatie devine mai frumoasa, mai interesanta, mai focoasa, mai vie...

Orice gest cat de mic poate face diferenta...o cafea facuta dimineata, o floare adusa fara motiv, un sandvis la pachet (da da da - este demodat, dar este frumos rau), un pranz luat pe nepusa-masa cand amandoi sunt la serviciu, o evadare din oras, un Starbucks dupa o zi obositoare la birou, un masaj, un dans fara muzica pe fundal, o serenada, o plimbare la lumina lunii, o inghetata in miez de noapte etc... sau pur si simplu... o vorba frumoasa...

O relatie vie, o relatie frumoasa este atunci cand nu uitam sa ne surprindem partenerul...parerea mea...a voastra care este?  

Primavara...cu alaiul ei...

In prima dimineata cand m-am trezit si am vazut razele soarelui navalind la mine in camera am plecat zambind de acasa...caldura acelor raze de soare imi incalzeau nu numai corpul ci si sufletul...asteptam aceasta renastere a naturii si poate ca in acelasi timp asteptam si o renastere a mea...

A fost o iarna grea, o iarna a schimbarilor, o iarna a gandurilor, a emotiilor... o iarna cu multa zapada si multa gheata... dar a trecut...

Au aparut lalelele...florile mele preferate...imi place la nebunie sa le admir, sa vad cum se inalta si se deschid, cum coboara si se inchid...oare nu acelasi lucru face si sufletul meu? Oare nu se deschide si se inchide? Oare cum este acum? Este dornic sa primeasca razele soarelui sau nu vrea sa iasa din carapacea lui si mai sta la hibernat ceva timp... Nu stiu... inca nu m-am decis...

Insa ma bucur ca a iesit soarele, ca este cald... ma bucur ca natura imi da putere sa renasc si eu odata cu ea...