17 Februarie...

17...o cifra care mi-a marcat viata...17 februarie ziua in care s-a nascut persoana care mi-a dat viata...17 aprilie ziua in care m-am nascut eu...

Acum 9 ani de zile 17 februarie era o zi fericita, o zi in care petreceam, cantam, dansam, sarbatoream, suflam in lumanari...o zi mai frumoasa ca oricare alta...acum...acum nu a mai ramas nimic...doar amintirea zilelor frumoase de altadata...doar amintirea zambetului de altadata...doar amintirea imbratisarii de altadata...doar amintirea sarutarii de altadata...doar...

Nu stiu ce vreau sa fac in aceasta zi... de fapt stiu... vreau sa calatoresc inapoi in timp, vreau sa fiu din nou alaturi de ea, dar stiu ca nu se poate... stiu ca este un vis...

Stiu ca nu o sa o mai vad niciodata, ca nu o sa ma mai ia in brate niciodata, ca nu o sa-mi mai spuna te iubesc niciodata, ca nu o sa mai ma sfatuiasca, ca nu... dar asta nu inseamna ca eu nu pot sa-mi mai doresc asta... fiecare por tanjeste dupa ea...

Probabil ca nimic si nimeni nu ma va putea alina in aceasta zi, dar nu vreau sa fiu singura... vreau sa fiu alaturi de persoana pe care o iubesc... vreau sa fiu luata in brate, vreau sa fiu imbratisata, vreau sa fiu sarutata, vreau sa stiu ca exista cineva in lumea asta care ma apreciaza si care ma iubeste...

Dar in acelasi timp... o vreau pe ea...

O prietenie pierduta... o dragoste castigata...

Acum cativa ani nu puteam sa-mi imaginez ca o sa am un asemenea prieten, acum cateva luni nu-mi puteam imagina ca ar putea sa intervina ceva intre noi sa ne strice prietenia... cum e vorba aceea? "niciodata sa nu spui niciodata"... foarte adevarata...

Ani de zile ne-am spus totul, ani de zile nu au existat secrete intre noi, ani de zile am vorbit cu orele la telefon, ani de zile am fost alaturi unul de celalalt la bine si la rau, ani de zile ne-am promis ca nu o sa intervina nimic intre noi... au existat momente cand am discutat daca nu ar trebui sa fim impreuna si am decis amandoi ca mai bine nu, ca mai bine ramanem frate si sora...

Iata ca intr-o seara totul s-a spulberat... de ce? nici pana acum nu stiu exact... prostia mea, prostia lui, orgoliul meu, orgoliul lui, gelozia lui, nesimtirea mea, nesimtirea lui... nu stiu... un lucru e sigur... de aproape 7 luni nu mai vorbim... nici nu cred ca o sa o mai facem vreodata... el asteapta scuzele mele, eu astept scuzele lui... probabil ca niciodata nu vor veni... el considera ca nu le merit, eu consider ca le merit, el considera ca nu am fost o prietena adevarata, eu consider ca am fost, el ma considera nesimtita, eu nu, el ma considera ipocrita, eu nu... iar lista poate continua...

Cu toate ca am multe semne de intrebare in ceea ce il si ma priveste exista anumite lucruri de care sunt sigura... NU imi pare rau ca m-am indragostit, NU imi pare rau ca am luat decizia pe care am luat-o, din contra... acea decizie mi-a adus o mare fericire, o mare implinire, o mare realizare... DA, imi pare rau ca nu a fost langa mine sa se bucure de fericirea mea...

In acelasi timp pot sa spun un lucru... daca ar fi sa o fac din nou as face-o... cu tot sufletul spun asta, pentru ca nimic nu este mai frumos pe lumea asta decat sa iubesti, iar el, daca ar iubi probabil ca ar intelege acest lucru...

Exista momente in care imi vine sa iau telefonul sa il sun, exista momente in care imi este dor de discutiile noastre, dar... totul dispare cand imi aduc aminte cuvintele lui care au fost la fel ca niste pumnale in inima... totul dispare cand vine EL si ma ia in brate, cand vine EL si ma saruta...

Poate intr-o zi o sa ma inteleaga, poate intr-o zi o sa avem ocazia sa vorbim din nou... poate cand vom fi mai maturi, cand vom fi mai linistiti, cand ranchiuna va disparea, cand orgoliul se va micsora... nu stiu... vom trai si vom vedea...

Pana atunci... iubiti-va mult pentru ca este cel mai frumos sentiment, iar pentru dragoste orice sacrificiu merita facut... in dragoste nimic nu este interzis, totul este permis...

Unde esti???

Aseara as fi dat orice sa fii langa mine si sa ma iei in brate, as fi renuntat la tot ceea ce am trait pana acum pentru a mai fi o secunda alaturi de tine, pentru un sarut de la tine, pentru o privire, pentru o vorba buna...

Ai plecat intr-o zi de mai...spunand ca te vei intoarce in cateva ore...si nu te-ai mai intors...in zadar am asteptat sa ma trezesc din cosmar si sa te gasesc langa mine...nu ai mai venit inapoi sa ma iei in brate, sa-mi spui ca ma iubesti, sa fii alaturi de mine cand termin liceul, cand intru la facultate, cand absolv facultatea, cand ma duc in prima zi la munca...te-am asteptat mereu, in fiecare zi...intr-un fel stiam ca esti langa mine, stiam ca ma tii de mana, stiam sa te uiti la mine si cateodata zambesti sau plangi, dar chiar daca te simteam vroiam sa fii fizic langa mine...

Am nevoie de un sfat de la tine, am nevoie de discutiile cu tine, am nevoie de vorbele tale, am nevoie de imbratisarile tale, am nevoie de TINE.

Credeam ca odata cu trecerea anilor durerea va trece, dar nu a trecut...din contra parca e din ce in ce mai puternica...iti simt din ce in ce mai mult lipsa...ma uit in jurul meu si nu pot sa nu fiu geloasa pe prietenii mei care au cu cine vorbi, care au cine sa le ia apararea, care au cui sa ceara un sfat, o parere...eu nu mai am...

Nu trece zi sa nu ma intreb unde esti? de ce ai plecat? de ce m-ai lasat singura cand aveam mai mare nevoie de tine? de ce nu te-ai mai intors? de ce nu ai luptat ca sa te intorci la noi? de ce ai plecat? de ce? de ce? de ce? de ce Dumnezeu a fost atat de crud cu mine si mi-a aratat partea cea mai urata a vietii? de ce nu mai esti aici langa mine? de ce? de ce nu te pot aduce inapoi? de ce nu te intorci?

Ai plecat intr-o lume mai buna? Ai vrut sa vezi daca ma pot descurca fara tine? Ai vrut sa vezi cat sunt de puternica?

Am vrut sa fiu puternica pentru tine, nu m-am lasat batuta pentru tine, nu am renuntat la lupta pentru tine, m-am trezit in fiecare dimineata cu gandul la tine, m-am culcat in fiecare noapte cu gandul la tine, cu gandul ca te voi visa...acum simt ca nu mai pot, poate nu mai vreau...poate vreau un semn de la tine sa stiu ca inca ma mai iubesti, ca inca esti alaturi de mine, ca inca nu m-ai abandonat, ca inca nu m-ai uitat...

Probabil ca niciodata nu vei afla cat de mult te iubesc, cat de mult iti simt lipsa, cat de mult te vreau langa mine...cat de dor imi este de tine...

Mami...unde esti?