miercuri, martie 03, 2010

Romantismul - o cauza pierduta...

De cand ma stiu mi-a placut sa ma uit la filme de dragoste, la filme romantice, la comedii romantice... poate de aceea am si crescut cu o imagine idilica asupra notiunii de "iubire", de "dragoste"... realitatea mi-a dovedit ca 90% din ceea ce vad in aceste filme este fictiune... sau poate reprezinta dorintele ascunse ale scenaristilor... de fapt sunt convinsa ca reprezinta dorintele a milioane de femei care si-au creionat de mici portretul barbatului perfect, imaginea povestii de dragoste perfecte...

Printul pe cal alb... salvarea din lumea banala in care traiesc... dragostea la prima vedere...cererea in casatorie facuta la cel mai inalt etaj al turnului Eifel din capitala dragostei... si cate si mai cate...

Care este realitatea anului 2010?

Pot spune doar ca nu-mi place absolut deloc ceea ce vad... uitam sa ne privim in ochi, uitam sa ne imbratisam, sa ne sarutam tandru si indelung, sa ne rasfatam cu un buchet de flori, cu o cina la lumina luminarilor, cu o plimbare sub clar de luna, cu o cutie de bomboane in forma de inimioara sau de ce nu sa ascultam un blues si sa ne pierdem pe notele muzicale intr-un dans lent, dar atat de profund si de sensibil... uitam sa spunem un simplu "mi-e dor de tine" sau mai complicatul, dar atat de necesarul "te iubesc"...

Toate aceste cuvinte tandre, emotionante, aceste trairi atat de frumoase au fost inlocuite de cuvinte dure: "ce te-as f...", "ce ti-as t...", "ce ti-as s..."... sunt cuvinte pe care le aud adesea la tinerii din ziua de azi, la fetele si baietii de liceu din autobuz, in mesajele de pe retelele de socializare etc...

Oare de ce am uitat semnificatia romantismului? De ce am uitat sa-l mai traim? De ce ni se pare atat de demodat? De ce ni se pare banal?

3 comentarii:

  1. ei bine, da. 90 la suta din cazuri, pura fictiune.. se mai gasesc cateva norocoase dintre noi din cand in cand sa dea peste printul din poveste.o zi, doua, noua, dar si feeria asta se sfarseste si ne intoarcem cu picioarele pe pamant. dar noi, visatoarele eterne tot idealiste ramanem si asteptam un nou cosanzean....

    RăspundețiȘtergere
  2. Romantismul nu a disparut...nu o sa dispara atata timp cat inca mai exista oameni care nu trateaza totul superficial...Si faci si tu parte din generatia care se exprima obscen,fiindca nu ai 60 de ani,si nu ai trait oricum romantismul de altadata...Si eu fac parte din aceeasi generatie,si multi altii...insa asta nu presupune sa ne exprimam si noi in aceeasi maniera ... Ignora ceea ce auzi,ignora sfaturile proasta care ti se dau de la oameni care se mint singuri cu viata lor "perfecta", si traieste asa cum simti, fara asteptari marete...sau mai bine zis,fara asteptari...lasa-te surprinsa,dusa de val,pentru ca numai asa te vei putea bucura intradevar de lucrurile frumoase

    RăspundețiȘtergere
  3. Maria, nu e uitata doar ca e gresit inteleasa. EI cred ca pierd vremea, asa ca trec pe fast si pun o intrebare....de fapt, ei sunt cei care pierd pentru ca nu realizeaza cat de frumos e sa cunosti o persoana, sa ii vezi zambetul cand ii dai un ghiocel, sa ii vezi zambetul cand il iei de mana si ii spui ceva frumos la ureche..
    Ce e mai trist e ca uneori imi este teama sa nu uitam pana la urma ce frumoasa e iubirea si sa ridicam in slavi doar sexul:(....

    RăspundețiȘtergere